La brocanta

Daca americanul sau romanul de rind se distreaza in week-end mergind in mall, francezul trebuie sa gaseasca o alternativa magazinelor in general inchise duminica. Daca nu bricoleaza sau nu se ocupa, dupa posibilitati, de gradina/terasa/balcon/ghiveci, merge la brocanta ! Tirgurile de vechituri sint la moda, reciclarea, refolosirea, reconditionarea provoaca imaginatia, sa fii mai « branché » si « écolo » de-atit nu se poate. 

La Palaiseau, tirgul anual se tine in ultimul week-end din septembrie, chiar pe strada noastra ! Inca de vineri seara, strada a fost blocata, golita de masini si curatata. Simbata dimineata, cind soarele inca nu rasarise, zumzetul vinzatorilor improvizati care isi instalau tarabele l-a trezit pe puiul de om. Astfel incit, citeva ore mai tirziu, in timp ce ne beam cafeaua incercind sa raspundem intrebarilor lansate de un animator fara har, intre doua slagare din anii 90, din difuzoarele instalate si ele peste noapte, strada noastra linistita arata cam asa :

Cind vezi o asa adunatura pestrita si, mai ales, cind stii ca vei gasi atitea obiecte improbabile de vinzare, nu poti decit sa iti iei copilul in brate, citiva euro in portofel, si sa o zbughesti pe usa . Curiozitatea de a afla cum traiesc altii, ce obiecte ii inconjoara si cum sint legati de obiectele respective, ma chinuie din copilarie . Pe-atunci, adoram sa merg noaptea cu tramvaiul si sa trag cu ochiul prin ferestrele luminate. Azi, o brocanta mi se pare o experienta umana fabuloasa .

Ne-am strecurat printre gramezile de haine, pantofi uzati, geamantane vechi, farfurii de portelan, jucarii, discuri vinil, carti, benzi desenate, vaze, cesti de cafea, lampi, schiuri si anvelope. Ne-am intilnit si-am stat la taclale cu vecinii, fiecare vinzind sau cautind sa cumpere, un afis, o palarie cu voaleta, un steamer, un vas pentru paella sau un insectar. Ne-am intors acasa cu portofelul gol si cu zimbetul pe buze .

Pentru douazeci de euro, zestrea puiului de om s-a imbogatit cu un ren de lemn (de-acum poate sa vina Mos Craciun), un sac de dormit Jacadi, trei carti si un puzzle sonor cu animale.

Doi euro mai tirziu, aveam o rama intr-o stare deplorabila, dar care ma motiva sa chituiesc, smirgheluiesc si vopsesc pina cind pe peretele dormitorului va atirna o oglinda chic .

Ultimii bani i-am dat pe o lampa ! Asa e la brocanta ! Dibuiesti obiecte rare sau, dimpotriva, banale, te indragostesti de ele iremediabil, le negociezi, dar iti plac atit de mult, incit te lasi putin pacalit . De data asta, am avut un « coup de foudre » pentru un picior de lampadar, desi inca nu m-am lamurit din ce metal e facut . Abat-jour-ul batrinesc din tafta plisata e irecuperabil, ocazie perfecta pentru a cauta altul, de data asta nou si modern.

Si daca vremea continua sa fie la fel de frumoasa si in octombrie, dorinta-mi aproape de nemarturisit de a termina decorarea casei printre picaturi, intre jocurile cu puiul de om, cursuri si sedinte, va prinde poate contururi realiste, dupa alte trei, patru brocante...