Twinkle, twinkle, little star

Acum doua luni, Maria mi-a dat o leapsa! N-am ignorat-o si nici n-am uitat de ea, dar cum viata-mi de working mam e zbuciumata, sper ca doua luni ramine un termen rezonabil pentru a-ti onora angajamentele blogosferice. Asa ca ma grabesc acum, dupa o zi incarcata de cursuri si sedinte si inainte de a merge la o cina "de serviciu" intr-un restaurant gastronomic, fara sa-l fi vazut pe puiul de om toata ziua (zic asta ca sa nu ma mai minunez ca ma va trezi de cel putin trei ori la noapte ca sa-l iau in brate si sa-l iubesc).

Maria a facut acum doua luni o lista "major five" si o lista "minor five". Eu voi face doar una, cu lucrurile importante, pentru ca pentru celelalte, pentru "fleacuri", stiu ca nu o sa am niciodata timp!

1. Vreau sa plecam din Paris! Pentru ca nu-mi plac orasele aglomerate, cu oameni grabiti si blazati. M-am saturat de vremea mohorita si de doamna de la meteo care ne anunta in fiecare seara ca o noua perturbatie vine peste noi dinspre Atlantic. M-am saturat de trenul murdar si aglomerat, de ambuteiajele de pe autostrazi si de preturile astronomice din imobiliar care te obliga sa parasesti Parisul pentru periferie. M-am saturat de betoane, avioane si statii de metrou mirosind a urina si sobolani. Iar sclipirile turnului Eiffel si posibilitatea expozitiilor/spectacolelor/restaurantelor ma entuziasmeaza mai putin de cind il avem pe puiul de om. Asa ca vreau sa plecam! Spre cer senin, mare albastra si mimoze galbene! Spre dupa-amieze tihnite mirosind a anason si levantica. Spre o casuta cu gradina, trambulina si piscina. Spre plimbari pe plaja si gratare facute pe inserat la umbra unui maslin. Si imi dau maxim zece ani pentru asta!

2. Mai vreau un copil, sau, si mai bine, doi! Si macar o fetita! Si, daca nu cer prea mult, as vrea o sarcina mai usoara data urmatoare, fara fibroame, contractii, dureri, diabet gestational, col deschis, risc de nastere prematura, spitalizare, perfuzii si imobilizare la pat!

3. Imi doresc ca puiul de om si viitorii lui frati si surori sa cunoasca lumea traind-o, si nu din carti. Asa ca vreau ca peste ceva vreme sa ne luam un an sabatic si sa plecam in lume. Sa batem planeta in lung si in lat, iar ei sa simta gustul ploii de la Ecuator si pe cel al zapezii din Laponia, sa alerge prin stepele mongole si sa inoate in Marea Caraibelor, sa invete de mici ca sintem diferiti unii de altii, si ca asta face tot farmecul lumii.

4. Desi m-am impacat demult (si cu greu) cu ideea ca nu voi revolutiona stiinta, vreau sa am timp pentru a-mi face ordine in idei si a umple gaurile din valizele cu matematica. Am lacune care ma impiedica sa lucrez asa cum as vrea si care ma impiedica sa avansez pe pistele de cercetare pe care mi le propun. Dar imi dau seama ca dorinta asta e irealista, e ca si cum as zice ca de miine ma apuc sa citesc toate cartile de pe Amazon!

5. Vreau sa invat sa cint la pian! Pianul e marea mea frustrare, vechea mea frustrare. Probabil indusa pe vremea cind eram la gradinita de catre educatoarea care le-a sugerat parintilor sa-mi cumpere un pian pentru ca aveam ureche muzicala si probabil ceva talent. Parintilor li s-a parut prea scumpa investitia, asa ca mi-au cumparat o chitara si multe Gazete matematice. Si, desi in locul corzilor am preferat problemele, undeva, intr-o camaruta a sufletului, a ramas intrebarea "cum ar fi fost daca acum treizeci de ani as fi avut un pian?". Intrebare care revine tot mai des, mai ales de cind ascult multa muzica clasica!

Nu dau leapsa mai departe, probabil e rasuflata prin lumea blogosferica. Dar daca va amintiti de alte dorinte pe care le-ati refulat in voi si aveti chef sa le scoateti la lumina, vous êtes les bienvenus!